Maraton montan Cindrel: nota 10. Restul, e pură fascinație….

13

12/08/2012 by Ironman Coach

<!–
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Arial;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 0 0 0 1 0;}
@font-face
{font-family:Times;
panose-1:2 0 5 0 0 0 0 0 0 0;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 0 0 0 1 0;}
@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 0 0 0 1 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ascii-font-family:Cambria;
mso-fareast-font-family:Cambria;
mso-hansi-font-family:Cambria;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";}
a:link, span.MsoHyperlink
{mso-style-noshow:yes;
color:blue;
text-decoration:underline;
text-underline:single;}
a:visited, span.MsoHyperlinkFollowed
{mso-style-noshow:yes;
color:purple;
text-decoration:underline;
text-underline:single;}
p
{margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ascii-font-family:Times;
mso-fareast-font-family:Cambria;
mso-hansi-font-family:Times;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
/* List Definitions */
@list l0
{mso-list-id:1894845231;
mso-list-type:hybrid;
mso-list-template-ids:-871445822 67698703 67698713 67698715 67698703 67698713 67698715 67698703 67698713 67698715;}
@list l0:level1
{mso-level-tab-stop:none;
mso-level-number-position:left;
text-indent:-18.0pt;}
ol
{margin-bottom:0cm;}
ul
{margin-bottom:0cm;}

–>

În ciuda faptului că, datorită sau din cauza unei scăpări
organizatorice, maratonul parcurs de mine (și de încă alți doi băieți) a fost
puțin peste distanța clasică de maraton și cu aproximativ 4 km mai lung decât
traseul în fapt (adică am alergat 44 de km), ceea ce mi-a adus per total un
chin prelungit cu aprox. jumătate de oră (un ligament de la genunchiul drept a
cedat brusc pe la km 28) și o poziție net inferioară în clasament, pot defini
această cursă ca fiind una de excepție!
A fost de-a dreptul mistică
Un
traseu lung. Excepțional de frumos. Cel mai comestibil traseul de alergare pe
care l-am parcurs până acum, al doilea maraton full al meu. 
Am alergat de la
aprox. 13
°C, din centrul Păltiniș, până la
un aproximat de mine de
  5°C (din cauza vântului) sus pe creste și pe Vf. Cindrel la
2.244 m alt.
O descriere succintă, din partea
organizatorului, se află aici:
După atâtea săptămâni de caniculă istovitoare în București,
frigul din Păltiniș, de vineri seara, și apoi de pe traseu, sâmbătă, mi s-a
părut o binecuvântare. 
Doar printr-un noroc am avut la mine și ceva de îmbrăcat
adecvat vremii, așa că nu am suferit, ba chiar am savurat temperaturile scăzute
și vântul de pe culmi. Ciorapi trei sferturi de compresie, pantalon trei
sferturi de alergare, o foiță de vânt și ploaie, tricou tehnic, șapcă. 
La
această cursă, cred că cel mai util accesoriu mi-a fost mp3 playerul, cu o
selecție muzicală fantastică (muzică din Tibet, Mexic, Grecia, lumea arabă),
contribuind la menținerea unui ritm și a sentimentului de mistic pe majoritatea
lungimii cursei.
Valuri de nori, diferențiate prin nuanțe diverse, segmente
de pădure uscată, segmente de cioturi de arbori măcelăriți, jnepeniș la greu,
rocă, Lacul Iezerul Mare, de unde urmează o urcare pieptișă de aprox. 15 minute
spre creasta și Vârful Cindrel, poteci înguste, pășuni alpine pustii, văi,
versanți, vânt, soare, picături de ploaie, pădure, arbori căzuți, treceri de
râuri, urcări, coborâri – dar nimic violent, desigur cu excepția urcușului spre
Creasta Cindrel.
Este un traseu mirific, ai nevoie de multă experiență pentru
a-l putea parcurge în alergare (astfel încât să nu rămâi fără glezne), ai
nevoie – zic eu, acum depinde de stilul fiecăruia – de o abordare cu sufletul,
să simți că-l mângâi pentru că-ți permite, nicidecum că-l ”cucerești”, ai
nevoie de un aparat foto la tine, căci peisajul trage de tine – pur și simplu
nu-mi mai venea să ies de pe creasă și din zona lacului acela singuratec și
liniștitor -, ai nevoie de respect față de natură, de o muzică bună în urechi
…. pfuuuui ….m-a fascinat de-a dreptul.
Organizare: nota 10+
Marcarea
traseului:
nota 10 (cu excepția de rigoare, unde trei dintre noi nu am
ajuns la intersecția respectivă – de unde am mai fi avut doar 7 km de alergare!!!!, nu 11-12 cât am fost nevoiți să mai
facem – la momentul oportun, se pare! 
Am staționat acolo, ne gândeam să mergem
drept înainte pe traseul pe care venisem, nu aveam harta la noi și nici
organizatorul nu se gândise să o tipărească pe verso numărului de concurs (eu
una nici nu am avut unde să mi-o tipăresc, am aflat prea târziu de concurs și
m-am înscris pe ultima sută de metri), pe dreapta, în coborâre,
era marcajul foarte clar și continuu
, era punctul unde se despărțise
semimaratonul de maraton deci pentru noi era foarte logic că ar trebui să urmăm
traseul de semimaraton, de regulă retururile nefiind pe același drum pe unde ai
urcat, un șir lung de motocicliști venea dinspre Șaua Bătrâna și i-am așteptat
să îi întrebăm dacă au mai văzut alergători și marcaj. 
Ei au spus că nu au
văzut niciun alergător și niciun marcaj. Din spatele nostru iar nu mai venea
niciunul dintre alergătorii pe care îi depășisem ….. deci, disciplina
oricărui concurs spune clar: urmezi marcajul. Punct! Și am urmat, în defavoarea
noastră, marcajul de semimaraton. Mă aflam pe locul 6 la fete, locul 35 la
general, la momentul acela. 

Și nimeni nu m-ar mai fi putut depăși pe ultimii 7 km ai cursei. Staționam inutil de câteva minute și nu se vedea nici urmă de alți concurenți venind. Și asta, în pofida tuturor staționărilor la punctele de alimentare și tuturor timpilor cheltuiți pentru a face fotografiile 🙂 Cursa îmi mergea neașteptat de bine …. până când ….

Depășisem, în mod cu totul neașteptat pe o coborâre, o altă concurentă din categorie, la km 14 

și mai depășisem
câțiva băieți pe parcurs, rămânând în majoritatea timpului fără nimeni în fața
mea, iar în spate veneau 2 băieți. Cei doi cu care am decis să o luăm în jos la
dreapta.

Cineva mi-a spus – și știu că citești – să nu mai vin la
maratoane montane, dacă vreau traseul marcat de la alergările pe asfalt. Culmea
este că acel cineva ar trebui să știe că nu am alergat niciodată o cursă de
asfalt. Am două curse de semi pe zăpadă înghețată, am câteva semi montane și
două maratoane full montane. Atât. Și două argumente:
1.Un maraton
montan nu este o cursă de orientare. Ca urmare, traseul trebuie marcat bine și
corect, astfel încât să nu pierzi timp cu orientarea, având într-o mână harta
și în cealaltă busola. Dacă vrei orientare, nu vii la maraton.
2.Un maraton
montan nu este un concurs de aventură, unde mergi cu harta-n mână și cu busola
(cum ziceam și mai sus), bucurându-te că te rătăcești eventual, căci face parte
din aventură.
Întrebați-i pe primii 10 la open mixt și vedeți ce cred ei, cât de important este marcajul în menținerea ritmului și derularea unei curse reale de maraton? Dacă la ei se aplică acest principiu, atunci trebuie să se aplice până la ultimul din cursă.
La un maraton montan, care este și competiție, vii să
parcurgi traseul în viteza pe care ți-o poți permite tu, ca individ. Altfel
…. nu știu de ce vii. Asta așa, în linii pure de teorie. Partea cu pasiunea,
făcutul de poze, savoarea etc . …… alea sunt alte povești și e chestie de
alegere individuală ce faci pe traseu.

Totuși ….. la ora 15 tot mai existau doi voluntari pe traseul de semi ….. în condițiile în care cursa se terminase de câteva ore (!). Ne-au notat sosirea și ne-au anunțat că nu urmasem traseul corect. Mai aveam aprox. 4 km ….. neplăcut.
La Cheile Râșnoavei, în urmă cu două săptămâni, se
întâmplase ceva asemănător. Organizatorul a considerat normal să scadă cele 20
de minute din timpul total al concurentelor care se rătăciseră din cauza lipsei
unui marcaj corect, așa că, chiar dacă eu cu 300 de m înainte de finish am
depășit o concurentă, pe clasament ea tot înaintea mea a fost situată. Și a
fost corect așa.
Punctele de alimentare/CP/hidratare și atitudinea
oamenilor/voluntarilor:
nota 10+
Apropos de asta, pe la km 28 m-a trăznit o durere teribilă a
tendonului exterior de la genunchiul drept. Profundă, abia mai șchiopătam. Eram
pe o coborâre și mă tot opream să mă țin de genunchi, când văd un băiat
voluntar, cu tricou galben, alergând spre mine și zicând: ”Doar 30 de
secunde….” Nu înțelegeam la ce se referă. Avea în mână o fașă elastică, se
apleacă direct la genunchiul meu și începe să-l înfășoare. Am rămas …..
șocată! Wow!!!!! Wow!!!!! Genunchiul mi s-a încălzit instantaneu și am fost în
stare să continui și să termin chiar bine traseul prelungit și mult îngreunat
din cauza ocolișului de 4-5 km. Altfel …. nu știu cum ar fi decurs lucrurile.
Mi-a spus numele lui, îmi cer scuze că nu l-am reținut, dar îi mulțumesc
infinit pentru ajutor, pentru atitudine, pentru fașă și viteză de reacție și
inițiativă!!! Fașa am predat-o la finish lui ”Bebe” (presupun că este vorba de
Ioan Bebeșelea, organizator).
O altă chestie extrem de pozitivă din partea tuturor celor
pe care i-am întâlnit pe traseu ca făcând parte din echipa organizatorului:
frate, erau informați
Culmea, știau
la ce km se află, cum arată traseul în continuare, notau atleții când soseau
astfel încât știai cam pe ce poziție te afli, știau și numărul total de
participanți ….. impresionant! Eu am avut impresia că toți implicați în
organizarea acestui concurs au făcut traseul împreună, l-au buchisit, au văzut
toți listele de participanți, s-au informat reciproc …. excelent rezultat al unei munci în echipă, jos pălăria! 
La multe
concursuri, nu știe dreapta ce face stânga, fiecare face o singură bucățică,
fără să cunoască sau să fie lăsat să cunoască ansamblul.
Îmi pare rău că nu am mai putut face fotografii, din cauza
nepregătirii aparatului (nu mai aveam memorie pe card), dar merita fotografiat
festinul de la finish: pepene tăiat, bere fără alcool, glucoză, banane, lămâi,
portocale, cozonac, cornulețe, batoane cu susan …..
Atmosferă de nota 10+.
Comunicare ante-event: nota 10+ (am primit răspunsuri punctuale la toate mesajele trimise și niciodată nu am simțit că deranjez).
Excelent eveniment, mirific traseu de maraton, excelentă echipa, am vorbit cu ”Bebe”,
și-a asumat eroarea cu marcajul și lipsa voluntarului de la intersecția
respectivă
, a spus că pur și simplu a neglijat să retragă marcajul de semimaraton, astfel încât să nu mai creeze ambiguități, am fost frustrată și revoltată, după care m-am retras. Era deja
patru jumate, premierea era abia la ora 6 și noi mai aveam în față un drum de 5
ore. A fost bine că am plecat, căci pe drum au fost secvențe de ploaie
apocaliptică, în trei rânduri, se lăsa întunericul, nebunie pe șosele, chiar a
fost o idee inspirată.

Timp înregistrat: 6h37 / 44 km 
Context în care poziționarea în clasament (locul 3 la categorie) devine, pentru mine, destul de irelevantă. Cu atât mai mult cu cât organizatorul, deși la început și-a asumat eroarea în fața mea, la final nu a întreprins nimic pentru a o ajusta. Asta e, fiecare cu legea lui, că doar trăim într-o țară mioritică mai fără de legi.
Finish-ul a fost, fără doar și poate, plăcut, căci s-a aplaudat și te-ai simțit așteptat. 

Doar că eu eram prea în durere cu piciorul, prea obosită și destul de frustrată din momentul în care mi se spusese că făcusem un traseu mai lung din cauza unei erori care nu ținea de mine. Eram mulțumită că ajunsesem, dar totuși stăpânită de un mare ”DAR ….” – asta e, fiecare cu reacția lui.

micul dejun de a doua zi 🙂

13 thoughts on “Maraton montan Cindrel: nota 10. Restul, e pură fascinație….

  1. Toată lumea are dreptate. Singurul regret este că Bebe a ratat ocazia de a repara eroarea la momentul când o putea face. În rest, pentru mine rămâne fascinația traseului și admirația pentru voi toți, care ați fost implicați în organizarea și susținerea acestui concurs. Gata, că devin deja prea ”dulce” și nu-mi stă bine 🙂

  2. tzope says:

    nu duc lipsa de diplome…. am fost sportiv de performanta si pot spune ca am avut ceva performante pana intr-un anumit punct. Am venit cu completarea respectiva pentru a lamuri niste lucruri. Iti dau dreptate cand spui ca inchizatorul de drum ar fi trebuit sa ia panglicile, dar nu cred ca isi mai putea duce obiectivul principal la capat, acela de a urma indeaproape ultimul concurent. Data viitoare sper ca Bebe sa regandeasca putin actiunile, iar a doua editie sa fie fara evenimente neplacute.

  3. Tzope, nu cred ca are rost o dezbatere. Și Bebe a recunoscut, imediat după finish, că pur și simplu a neglijat să ia benzile de marcat de pe semi, în porțiunea aceea, pentru a anula orice ambiguitate, deci felicitări colegului care a fugit cu mâinile goale, în loc să ia panglicile colorate. Consider că asta a fost marea eroare, probabil singura de la voi. Așa cum am spus clar în material și cum se știe, regula oricărui concurs este ….. SĂ URMEZI MARCAJUL DIN PROXIMITATE. Și acolo era clar o intersecție artificială creată (!) tocmai prin prezența unor benzi inutile de marcaj, din moment ce semi-maratonul se terminase la punctul acela la ora 15:10. Voi nu aveți acum nimic de demonstrat, am scris un material mai mult decât laudativ, care e problema? Ați fost de nota zece. Vrei diplomă? Ia-o pe-a mea :-).

  4. This comment has been removed by the author.

  5. tzope says:

    colegul care era la bifurcatie avea rolul ca sa fie inchizatorul traseului de Semi…deci pleca dupa ultimul concurent de la Semi, datoria lui de "agent de circulatie" se terminase

  6. tzope says:

    Ne-ai felicitat de prea multe ori deja, nu trebuie sa ne iei pe fiecare in parte ( am spus 6-7 deoarece am avut 2 fotografi care nu stateau in punct fix). ideea cu harta pe verso ar fi fost super si mai mult ca sigur organizatorii vor lua act de aceasta doleanta si necesitate. Bafta la urmatoarele concursuri de alergare si ghidare.

  7. Tibi says:

    Ok. Acum ca am stabilit de ce stateam acolo, iti doresc ca data viitoare sa nu mai ai probleme si sa ajungi cu bine la finish.

  8. Oh, m-am prins 🙂 te-ai supărat că nu v-am lăudat și pe voi 🙂 promit să o fac, dacă mai trec pe-acolo, e bine? Pe toți 7. Sau 6. Că nu prea e clar câți erați. De auzit v-am auzit sigur, dar … am explicat deja. SuccesURI!

  9. Merci de comentariu, am mai aflat de un blog interesant cu această ocazie 🙂 Și sper că ai remarcat și remarcile pozitive din materialul meu, ca să fim totuși onești, nu?

  10. Oh, stai liniștit :-), nu e nici o răutate în ce spui. Din ce știu, acolo a fost punctul unde m-a pocnit, brusc și pentru prima oară în vreun concurs, o durere atroce de ligament. Cred că la punctul acela nu mai vedeam de durere la propriu, asta e sigur! Datorită colegului cu inițiativa și cu fașa, am terminat cursa în ritmul decent pe care îl avusesem și anterior durerii. Transmite-i salutări și mulțumiri reînnoite din partea mea :-)Și, tot acolo a fost punctul unde m-au ajuns și luat cei doi băieți din spatele meu și cu care am decis împreună, spre ghinionul nostru, să o luăm la dreapta, pe marcajul pe care alt coleg de-al tău l-a lăsat, din pură neglijență, pe traseul de semi 🙂 Asta e, a fost a 13-a cursă a mea pe 2012, ceva-ceva tot trebuia să fie, nu? Unde ar mai fi distracția altfel?!

  11. Ahoi! Și calde salutări colegului care a părăsit postul în drumul mare, unde era prima despărțire dintre maraton și semi. Știu că a părăsit postul, pentru că cei care erau înaintea noastră, a celor 3, la finish s-au minunat cum că ”nu mai era nimeni acolo”. Poate am ocazia anul viitor să-i strâng mâna :-))P.S. Nu am spus nicăieri că stăteați degeaba. Pur și simplu nu înțelegeam de ce stăteați acolo.

  12. tzope says:

    Nu vreau sa par rautacios dar pe coborarea de pe Vf Rozdesti nu ai observat pe cei din CP1/6 (la intoarcere) … eram vre-o 6-7 oameni care zbierau aplaudau si fluierau la fiecare concurent care se apropia.

  13. Tibi says:

    Buna Anca,Eu am fost unul din voluntarii care stateau pe acea pajite, dar cu siguranta nu stateam degeaba. Acel punct era Checkpoint pentru traseul de Semi, dar si cel de Maraton. Acolo se intersectau cele 2 trasee la intoarcere. Deci, asteptam concurentii de la Maraton, chiar daca cursa de la Semi se terminase de cateva ore.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

POSTS

clicks

  • 4,286 visits
August 2012
M T W T F S S
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

I'm just starting out; leave me a comment or a like :)

Top Clicks

  • None

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 88 other followers
The Big Day29/11/2012
The big day is here.
%d bloggers like this: