Duatlon Cheile Râșnoavei (Adventure)

Leave a comment

28/07/2012 by Ironman Coach

 Cum, când și mai ales de ce m-am decis să particip, click here
IMPRESII LA CALD (primele impresii după cursă):

E sâmbătă, 28 iulie 2012, e trecut de ora 23, abia am sosit de vreo oră, am avut o noapte semi-dormită, la 8 a.m. am plecat spre locul de start, din lipsă de marcaje clare și explicații complete am ajuns acolo abia după o oră (din centrul Brașov până după Râșnov, pe drumul spre Predeal, deci per total cam 30 de km inclusiv rătăcire), peripeții cu mașina chiar înainte de start, așa că nu intru acum în prea multe detalii. Totuși, abia aștept să încep:

1. Prima ediție, deci te aștepți la pocinoage. Și au fost. Nu multe, nu grave, dar au cântărit destul de greu pe o caniculă de 40+ grade.

2. Startul mai târziu. Nu mult, dar fiind acolo de aproape două ore, în caniculă, alții de 3 ore, contează. Cred că la noi au întârziat startul cu vreo 20 de minute.
3. Cam debandadă la start, anunțuri incomplete la microfon.
4. Deși am insistat, înainte de înscriere, și am întrebat dacă la duatlon traseul de bike are segmente tehnice, mi s-a spus că NU are. A fost 70% pur tehnic, horror!!

5. Marcajul a lăsat de dorit pe ambele probe, deși eu personal nu m-am rătăcit, dar am cheltuit mult timp și energie să nu pierd direcția. Singura scuză ar fi chestia cu ”adventure” din titulatura concursului. Ar fi putut fi mult mai des marcat și puțin altfel poziționate marcajele. Banda roșu/alb nu se putea observa în multe locuri importante, ea fiind lucioasă și luminozitatea unei zile caniculare creând un efect ciudat de invizibilitate. Soluția era să fie lăsate panglicile mai lungi și mult mai dese. La alergare, un grup întreg s-a rătăcit din primul kilometru, s-au întors la start, au staționat vreo 20 de minute și au pornit din nou.

6. Am terminat partea de bicicletă după 2h10 min. Am făcut tranziția pentru alergare și …. nu era nimeni la poarta de start, nu înregistra nimeni nimic, nu te saluta nimeni, nu indica nimeni nimic …. m-am învârtit câteva minute bune până să știu încotro și ce urmează. Foarte slab la acest capitol.
7. Domnișoara Coco m-a impresionat puțin neplăcut, sincer. E prima oară când o văd personal. Are timp să se mai modeleze, este ilegal de tânără :-)).
8. La premierea de la duatlon, s-a trecut sub tăcere premierea pe categorii …….. Pur și simplu așa, deși anunțul din promovarea concursului suna total diferit. Am rămas cam perplecși unii, dar nimeni nu a zis nimic (!?). Doar fetele s-au sesizat …. Bine, stând strâmb și judecând drept, la fete nici nu-și avea rostul. Am fost doar 6 fete și au făcut un podium la general. Cu excepția mea, toate celelalte fete erau sub 30 de ani, deci o premiere a celor 3 fete din 5, la categoria lor de vârstă, ar fi repetat practic același podium, ar fi fost hilar și anapoda. Eu am ieșit pe locul 5 și după o oră a sosit și fata de pe locul 6 (Cea pe care am depășit-o înainte cu 300 de m înainte de finish făcuse parte din grupul rătăcit și lor li s-au scăzut 17 minute de staționare, deci ca și timp/performanță era cu cel puțin un sfert de oră înaintea mea, dacă nu s-ar fi rătăcit, nu aș fi depășit-o, e clar). Chestia e că atunci când una dintre ele s-a dus să întrebe de ce s-a încheiat premierea așa, brusc, dl. Popescu a dat din umeri, pur și simplu a zis un ”…. eh, așa …” și gata. Nu e asta o țară incredibilă, unde oricine poate face orice, unde oricine poate promite orice și încălca apoi totul, pe principiul ”pe pitite, las că poate nu se prinde nimeni!”?
9. Super cool, s-au dat premii în bani!!! Sume interesante chiar, foarte rar întâlnite prin România, la astfel de concursuri. DA FRATE, contează premiile, până la urmă!! DA FRATE, contează organizarea, abordarea, atitudinea și comunicarea. Și sportivii – mai ales cei amatori, adică masa de concurenți – depun eforturi foarte mari pentru a participa la concursuri, plătesc niște taxe, suportă cheltuieli de deplasare, evident că totul contează, la draku! Credeam că doar mie mi se pare că, contează, dar nu-i așa, diferența e doar că eu sunt sonoră pe aceste subiecte. Adică sunt organizatori care învârt sume imense de bani, și premiază cu vouchere de cumpărături oferite de sponsori (o altă invitație la cumpărături, adică) sau o (UNA PERECHE la 3 persoane? WTF??) pereche de mănuși per ștafetă sau o șapcă? Urât. Lipsă de respect, nu-ți respecți clientul până la urmă, e bun doar să faci bani și atât, nu-l motivezi deloc?
10. Per total, o caracterizare de moment: stângaci organizat, la stilul gospodărește, nu pe stil de management profesional; multă bună intenție – care însă ajută prea puțin în astfel de contexte -,  orele de desfășurare a programului slăbuț gândite. Și aici s-a remarcat lipsa lor de experiență absolută în participări la concursuri. Nu ar trebui să se permită oricui să organizeze concursuri sportive de aventură / alergare / mtb / triatlon etc., dacă din echipa de organizare, ca factor de decizie, nu fac parte minimum 2 sportivi cu experiență de participare la sporturile respective.
Premierea a avut loc abia la ora 20, după ce la ora 16 cineva a întrebat și au spus că va fi la ora 19. Aveau microfon, puteau anunța ”pe cei mulți, dar ….” cum că mai durează cel puțin o oră, nu? Dacă startul s-a dat cu o întârziere de jumate de oră, atunci concursul se încheia oficial după cele 7 ore limită de timp, la ora 18, deci nu știu ce au putut face în 2 ore, căci podiumurile erau ocupate deja de la ora 14, timp berechet de pregătit premierea la o mână restrânsă de concurenți.
11. Pe de altă parte, evenimentul a fost probabil dintre cele mai complexe pe care le cunosc și la care am participat, desfășurându-se pe două zile și cu 5 probe distincte: maraton mtb (60 km), maraton alergare (40 km), cursă scurtă mtb (18 km), semi-maraton alergare off road (21 km) și duatlon (18 km mtb + 21 – au fost doar 17 de fapt – km alergare off road).
Cu atât de puțini oameni implicați/voluntari și după ce am citit și alte comentarii ale celor care au participat duminică la cursele de alergare, cu mare indulgență nota per total ar putea urca spre un -8. Menținând punctele de mai sus și ignorând partea cu premierea – vezi pct. 8 -, a BIG LIKE pentru curajul de a organiza așa ceva! Dar, atenție: cu siguranță la ediția viitoare vor fi mult mai mulți participanți și atunci erorile de la această ediție, dacă se repetă, vor căpăta noi conotații.
 * * * * *
O nouă zi, o altă minte, să purcedem la povești, duminică
dimineața, trecut de 8,30, la răcoare, sub aceeși boltă de viță-de-vie
ca și aseară, cu un pahar mare cu lapte, răsfoind fotografiile făcute
ieri pe traseu:

LOCUL
FAPTEI / site event:
 Cheile Râșnoavei. Locul de start/finish: Pensiunea-restaurant Conca Verde, pe DN 73A Predeal-Râșnov, intersecția cu drumul către Cheile Râșnoavei, pe dreapta.
Traseele sunt
in circuit, incep si se termina in zona de acces in Cheile Rasnoavei si se compun
din drumuri forestiere principale si
de acces, trasee turistice, trecand prin zone ce ofera panorame deosebite
asupra Postavarului – Vanga Mare, abruptul sudic al Postavarului, Bucegi –
versantul nordic, cu Bucsoiu si Padina Crucii.
PROBE
și TIMPI LIMITĂ:

Sâmbătă, 28 iulie:
1. Maraton pur de mtb, 60 km – 7 h.
2. Maraton pur de mtb, 18 km – 3 h.
3. Duatlon individual: 18 km mtb + 21 run – 7 h.
Duminică, 29 iulie:
1. Maraton alergare, 42 km – 10 h.
2. Semi-maraton alergare, 21 km – 4 h.
ECHIPAMENT:

Pentru proba de mountain bike 18 km off road:
2. una cască
de biciclist, la care am atașat un cozoroc mai extins, foarte eficient pe soare
puternic, chiar dacă port ochelari de soare.
3.  Una
pereche mănuși de vară.
4. Camelbag
de 1,5 l (a nu se lăsa acasă pe vreme de caniculă, nu vă bazați pe punctele de
hidratare ale organizatorilor, trust me!)
5. Pantalon
bicicletă, dar cu burete mai subțire, ca să și pot alerga în ei.
6.  Tricou
tehnic, de bicicletă, variantă de vară.
7. Șoșonii de
bicicletă i-am lăsat în tranzit în ultima clipă, folosindu-i pe cei de
alergare.
8. Gaitere
(să nu intre pietricele, nisip și alte prostii) pe deasupra șoșonilor
(excelentă idee pe acest traseu).
9.   Compresie
gambe.
10. Ochelari de soare (cu lentile optice, în cazul meu).
Pentru proba de alergare 21 km off road:
1. Elementele
de îmbrăcăminte au rămas identice și a fost OK.
2. Am
schimbat casca de biciclist cu o șapcă Salomon, albă, cu protecție ceafă/gât.
3. Am
renunțat la mănuși, desigur.
4. Având în
vedere canicula și hidratarea slabă de pe traseu, am decis să iau camelbag-ul
cu mine, pentru întâia oară într-un concurs de alergare.
5. Ceas-cronometru,
Garmin 310XT, setat pe funcția de multisport, două probe.
CONDIȚII
METEO:
HOT!!! CANICULĂ ÎN TOATĂ REGULA, HORROR!!
40°C înregistrați pe GPS!! 
ATMOSFERĂ:
Pe la 9,30 când m-am așezat și eu la
coadă, era șirul destul de lung, doar că per total, la acest concurs,
eram foarte puțini concurenți. Nu mai fusesem la un concurs de mountain
bike de vreo doi ani, așa că a fost plăcut să mă reîntâlnesc cu
atmosfera specifică, diferită de cea a triatloanelor și a maratoanelor
montane.

 Mulți cunoscuți, multă ”lume bună”
(d.p.d.v. al performanțelor sportive și al notorietății pe podiumuri, să
nu se simtă nimeni ofensat, please), începând cu Fodor Emese, Jakab-Benke Hajnalkas, Dan Sârdan, Doina Țiței, Ciprian Bălănescu, Juganaru Răzvan, Arpad Kelemen,
etc.

PROCEDURA
DE ÎNSCRIERE și TAXELE:

Pentru membri RoClubMaraton, taxele de participare sunt:
– Maraton, duatlon, mtb 60 km: 50 lei
– Semi-maraton, mtb 18 km:     30 lei
NR.
PARTICIPANȚI la duatlonul de sâmbătă:
27 de înscriși on-line, din care:
–   6 fete, astfel: 5 între 21-30 ani și io 40+
–   8 băieți între 21-30 ani,
– 12 băieți între 31-44 ani
–   1 băiat sub 21 ani.
COMUNICARE
din partea organizatorilor:
 Comunicare scrisă, pe site-ul – blog al concursului, un pic greoaie, clar lipsă de experiență. Dar eu personal l-am sunat pe dl. Ovidiu Popescu de două ori și mereu a avut timp și chef și răbdare să răspundă la întrebări. Mă și gândeam, aoleu, dacă fiecare îl sună ….. dar dacă nu aveau informațiile complete pe site și chiar vroiai să participi, nu aveai de ales, decât să-l suni.
PUNCTUALITATE
și abordare:
Punctualitate zero (start, premiere).
Abordarea în general, foarte pozitivă, oamenii chiar s-au străduit. A fost clară lipsa experienței și a unui număr mai numeros de voluntari, respectiv oameni pe traseu. Deși, la ultimul punct de alimentare, cu vreo 6 km înainte de finish cred, erau 4 tineri în același loc. Mi-e greu să refac mental traseul, cu exactitate, ca să spun unde ar fi fost posibil și eficient să stea doi dintre ei. Haos parțial la comunicatele verbale – când existau -, neglijență la tranzit / schimb între probe.
PREMII
OFERITE:

”””””””””!!

  v<!–
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Arial;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 0 0 0 1 0;}
@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 0 0 0 1 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ascii-font-family:Cambria;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:Cambria;
mso-fareast-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Cambria;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page
”Fiecare competitie premiaza primele trei locuri la urmatoarele categorii:

                      Masculin general;
·    sub 21 ani;
·   
21 – 30 ani;
·    31 – 44 ani;
  peste 45 ani. 
                 Feminin general;
·    sub 21 ani;
·    21 – 30ani;
·    31- 44 ani;
·    peste 45 ani.
Maraton mountain bike , Maraton 42,195 Km,
Duatlon individual
 
 
Clasament general masculin, clasament
general feminin:
Locul
1                 
800 lei
Locul
2                 
600 lei            
Locul
3                 
300 lei
Clasamente pe categorii de varsta,
separate, pentru masculin si feminin:
Locul
1                 
400 lei
Locul
2                 
300 lei            
Locul
3                 
150 lei
Cursa mountain bike, Cursa semimaraton alergare montana
Clasament general masculin, clasament
general feminin:
Locul
1                 
400 lei
Locul
2                 
300 lei            
Locul
3                 
150 lei
Clasamente pe categorii de varsta, separate,
pentru masculin si feminin:
Locul
1                 
200 lei
Locul
2                 
150 lei            
Locul
3                 
100 lei
Valoare totala premii 41 200 lei.
Se premiaza  categoriile pentru care
exista minim 5 concurenti. In cazul unei categorii la care s-au inscris mai
putini de 5 concurenti, aceasta categorie va fi comasata cu categoria
precedenta.”
CURSA:

Startul la proba de maraton mtb 60 km a fost la scurt timp după ora 10.30, cel de la duatlon și maraton mtb 18 km la ora 11 (aveam același traseu de bike, doar că duatloniștii continuau cu alergarea, de nebuni, evident).

Traseul
de mountain bike:

nr. roșu înseamnă că participantul nu era la duatlon, ci la 
tura scurtă de mountain bike, fiind traseul comun cu al nostru

Pentru mine: horror! Nu-mi aduc aminte de când nu am mai mers atât de mult pe lângă o bicicletă, și la urcare (push bike), și la coborâri (prea tehnic, nu m-am riscat, neavând rulaj de doi ani). 

 Băiatul acesta din stânga avea probleme din cauza caniculei. L-am ținut noi puțin 
de vorbă, să ne asigurăm că e bine. Tocmai ieșisem la un fel de liman după o urcare complicată a bicicletei (a mea cântărește în jur de 14 kg) pe un teren relativ plat, care 
urca mai departe în draci, după cum se vede și în foto, dar măcar era umbrăăăăăă :-))

Mountain bike-ul înseamnă, prin definiție, practică la fața locului, ceea ce la mine nu se mai întâmplă cam din 2010.

Un lucru este cert: dacă ar fi plouat, traseul devenea necomestibil. Din 18 oameni, nu cred că terminau mai mult de 5. Eu sigur abandonam la prima urcare. Urcările au fost lungi, încremenitor de lungi, în pofida celor povestite la microfon în încropita ședință tehnică 

(apel către organizatori: renunțați la acest gen de ”ședințe tehnice”, oricum orice povestiți înainte de start este irelevant, nu reține nimeni povestirea traseului. Puneți pe site profilul cursei și e de ajuns. Eh, dacă ar fi așa, ca la IronBike, unde găsești o descriere absolut superbă a traseului ….. ar fi prea mari pretențiile?).

A fost canicular, a fost foarte abrupt și în sus și în jos, a fost uscat, umbros majoritar, drum forestier, drumuri prin pădure, poteci înguste prin iarba arsă, traversări de pârâiașe, bolovani, 

șleauri uscate, imense, săritori, îngrozitor de multe rădăcini imense, adevărate colonii de rădăcini, vaci ieșite la plimbare prin pădure (am și atenționat un ciclist care cobora pe bicicletă venind din spatele meu, exista pericolul să intre într-o vacă, vezi pozele). 

Au existat căzături, cred că cel puțin o pană la unul dintre concurenți. S-a transpirat enorm, asta e sigur.
Lipsă de hidratare, măcar un punct de hidratare ar mai fi fost necesar, deși distanța pare atât de scurtă, dar pe așa un trail și pe așa o caniculă ….. e precum elasticul 🙂

Tranziția:

Am ajuns la ora 13:10 la zona de start/finish. Am lăsat casca, am luat șapca de alergare, am lăsat mănușile, aveam deja pantofii de alergare și numărul prins pe spate, am lăsat camebagul pe spate, deși nu-mi convenea deloc și am pornit …. încotro? Pe cine să întrebi? Erau oameni prin zonă, dar nimeni dintre organizatori. A venit o doamnă la mine și mi-a zis că nu prea e marcat traseul, că un grup de concurenți au trebuit să se întoarcă după ce porniseră și au așteptat vreun sfert de oră până să poată pleca mai departe …. încurajator, ce să zic?
Finally am găsit pe cineva, mi-a zis să o iau la dreapta …. ah, deci alerg pe unde am venit acum cu bicicleta, pe forestier? Nu, intrați prima la dreapta …. eram nedumerită …. pe bune, căci traseul urma exact o bună parte din forestierul pe care venisem cu bicicleta și până la prima la dreapta …. care a fost de fapt la stânga ….. să mai continui?
Traseul
de alergare montană:

Dacă mai aud pe cineva că se vaită de EcoMarathon sau Cozia ….. îl trimit la alergare pe acest traseu!! Mă adresez ”prietenilor” în mod special 🙂 Oricum, nu a avut 21 de km, ci doar vreo 17-18.

Am renunțat să mă mai uit pe GPS, nu mai vroiam să știu câți km mai am de parcurs. Canicula m-a ucis în primul rând. Traseul abrupt, prăfuit, umbros în mare parte, binișor marcat, puțin cam crippy prin pădurile acelea dense, am întors capul de foarte multe ori, având impresia că mă poate urmări vreun urs, sincer! Mi se părea ciudat să nu văd nici un concurent în față și nici un concurent în spate, de vreo 3 ori m-am oprit să verific că sunt pe poteca corectă. Fiind atât de puțini înscriși, se pare că eu alergam între două grupuri de participanți și am fost singură tot traseul. 

După ce am lăsat bicicleta și am pornit finally pe forestierul inundat de caniculă, în spatele meu mai era un tip. M-a depășit, apoi l-am depășit eu, el având probleme cu picioarele, probabil crampe, nu știu. Ne-am tot alternat așa de vreo trei ori și la mai puțin de 2 km cred că a abandonat. Acolo era un punct de alimentare: stafide, glucoză, apă, energizant slab de la High5, bucăți de banane, felii de mere. De acolo intram în pădure. Din păcate, următorul punct de alimentare a urmat abia după vreo 9-10 km și de acolo mai aveam cam 6-7 km până la finish. 

Dacă treceam și de ultima urcare abruptă și foarte lungă a traseului. Desigur că am trecut cu bine, am făcut poze …. cei patru voluntari de aici erau foarte tineri, trei băieți și o fată, plus două chitare. Se refugiaseră la umbră, stăteau tolăniți. Când m-au văzut că sosesc, s-au ordonat acolo la masă. 

Unul din ei a spus că mai aveam doar vreo 11 alergători în fața mea, eu crezând că sunt ultima. Dar nu știau câți concurenți erau de fapt, ei cât aveau de așteptat acolo? Nu exista nici un control și nicio informare, cam debusolați. Mi-au spus că mai am de alergat 10 km, pentru că așa li se spusese și lor. Aoleu ….. m-am simțit atât de bine când am terminat cursa doar după vreo 7 km …. 🙂

Finișul:

Am terminat după exact cinci ore. Pe ultimii 300 de m am depășit o fată, era epuizată, bețele de treking parcă mergeau târâte pe lângă ea. Sub nicio formă nu se mai aștepta să fie ajunsă de cineva, cu atât mai puțin de o altă fată. Să fie depășită, nici nu se punea problema. Oricum depășirea a fost irelevantă, fata era cu vreun sfert de oră, ca timp, înaintea mea. S-a luptat, recunosc, să mă ajungă după ce am trecut de ea. O auzeam tropăind în spate, puțin disperată. Apoi a renunțat. Astea sunt momentele de tărie mentală, când motivația și auto-evaluarea de moment sunt singurele elemente care mai fac diferența între: trag sau renunț? Mi s-a întâmplat și mie, cred că de două ori, anul trecut. O dată am renunțat și am pierdut o treaptă de podium pentru mai puțin de zece secunde. Altă dată am tras și am câștigat o treaptă de podium, cu o diferență mai mare de 15 minute până la finalul cursei. Ăsta e sportul individual.

La finish liniște, ceva aplauze, lumea era toropită de căldură. Mi s-a pus de gât mica medalie de finisher. Eram bucuroasă că terminasem, căci mă așteptasem să alerg mai mult. Nu știu dacă aș mai fi rezistat să alerg 4 km, ca să fie 21 de km de alergare. Au fost doar 17.

Alimentare,
hidratare, puncte de control pe trasee:

Slăbuț, ca și frecvență. Punctul de High5 din zona de start/finish a fost de bază, mulțumiri băieților!
– se va completa ulterior

Atitudine
voluntari:
Pozitivă, neutră, nu deborda nimeni de vreo implicare deosebită.
Nu prea erau informați. La punctul de alimentare de la proba de alergare, cel dinaintea ultimei lungi urcări, erau patru tineri care mi-au spus că mai am de alergat 10-11 km. Cred că mai erau maximum 7 km, ceea ce e de bine, era mai rău să fi fost 15! Nu știau nimic despre câți participanți ar fi în cursă, nu notau nimic, nimeni nu ținea evidența nimănui pe trasee. Dar puștii foarte simpatici și binevoitori.

Timpi / Premiere
/ date despre clasament:
Cu un timp total de 5 ore, mă aflu pe locul 11 la general și pe locul 5 la fete. Pe clasamentul general nu mai apar 27 de înscriși, ci doar 18. Sunt 4 băieți fără timp final, probabil peste 7 ore și descalificați. Toate fetele au terminat duatlonul în limita celor șapte ore.
Conform GPS-lui meu, timpii individuali sunt:
Bike (click here):
2h10min, 
viteza medie pe la 10 km/h, 
maximum 27 km/h, 
536 m diferență pozitivă de nivel, 
1.124 m maximum altitudine.
Alergare (click here):
16,5 km, 
2h40min, 
753 m diferență pozitivă de nivel, 
1.105 m altitudinea maximă atinsă.

Câștigător incontestabil al duatlonului: Ciprian Bălănescu (21-30 ani), cu incredibile 2h31min. Regret că nu am fost pe fază să-i fac o fotografie când venea, alerga de mama focului, mai avea cam un km și ceva până la finish, era flancat de doi bicicliști …. ar fi ieșit o fotografie superbă, dar a fost prea rapid și întâlnirea a fost prea neașteptată. Două ore jumate pe traseul ăsta …. 
Urmat de Sarosi Francisc (31-44 ani) cu 2h35 și de Manea Silviu-Ionuț (21-30 ani) cu 2h38min.

La fete, Jakab-Benke Hajnalka (21-30 ani) cu 3h32, urmată de 
Dana Ilinca cu 3h39min și 
Raluca Irimia, după 8 secunde (!), ambele în aceeși categorie de vârstă de 21-30.

Mai
particip la o eventuală viitoare ediție:
Nu știu…… Fifty-fifty deocamdată.
Nota
per ansamblu:
7

Update duminică, 29 iulie:
Un sportiv care a participat azi la maraton, se simte eliberat și declară primele impresii:
impresii “numai de bine”:)
vorba lui Andrei Rosu, dar despre alt concurs: “un gand de final: pe
mine nu ma mai prindeti la acest concurs, a fost prima si ultima data!!!
:))))

DIVERSE ANTE- și POST-EVENT (contextualizare pentru cititorii dornici și de alt tip de lecturi):

Am pornit din București vineri, la 13:30, pe DN1. Proasă alegere, mai bine o luam pe Cheia-Brașov. Între Sinaia și Bușteni am făcut 65 de minute, a fost înfiorător, bară la bară, caniculă, sute de mașini în coadă. De bine ce am ieșit din nebunia aceea exasperantă, a-nceput ploaia și după 10 minute de potop Bușteniul era sub ape, să le trăiască canalizările! Așa că preț de vreo 20 de minute – jumate de oră am mers pe avarii, cu 30 km/h. Așa că am ajuns în Brașov abia în jurul orelor 18. 

Locul meu în Hostel Kismet Dao mă aștepta pentru a treia oară în acest an. Am ieșit puțin prin centru, am preferat liniștea de la hostel însă, plus că a doua zi trebuia să fiu destul de matinală.
Dormitorul de 6 locuri era full occupied. Doi dintre noi n-am culcat pe la miezul nopții, ceilalți au venit pe rând pe la 3, pe la 5 a.m. Din păcate, a existat un tip, pare-se neamț, mai mare decât patul, care sforăia îngrozitor, așa că ultimele ore ale nopții au fost neplăcute. La ora 7,15 părăseam, echipată, dormitorul, coborând la micul dejun inclus în tariful de cazare de 54 ron/noapte: cereale de mai multe sorturi, lapte la discreție, cafea, ceai.
Inițial mă bătuse gândul că dacă reușesc să pornesc la 7:30, m-aș deplasa pe bicicletă până la start. Dar bine am făcut că am renunțat la nebunia asta, fiind deja prea cald, având și ceva echipament în spate și având de pedalat peste 20 de km. Cu mașina am nimerit destul de greu direcția, un drum foarte prost la un moment dat, dă-i de-ntoarce că nu-i pe-aici, gonește că era deja trecut de 9,20, finally am ajuns undeva la o locație unde ar fi trebuit să dau de Conca Verde, am oprit mașina, am auzit un piuit …. am încuiat, am fugit să cer informații …. startul era chiar vis-a-vis, la 50 de m, am văzut lumea, bicicletele etc., dă de intră în mașină să o duc la locul faptei …. dă de nu se poate. Mașina murise total și ireconciliabil. Seara abia după opt jumate, cu ajutorul lui Dan Sârdan – care a concurat cu toți ceilalți de la Merida la maratonul lung de bike, adică 60 km – am și reușit să aflu motivul: din cauza gropilor, bateria se deconectase de la sursa de energie (probabil se numește alimentator, nu știu) așa că am avut un noroc absolut chior că nu m-a lăsat în mijlocul drumului, în timp ce conduceam, pe șosea!!! A murit exact la timp. Aveam cablurile la mine, ce noroc, așa că aveam nevoie doar de o altă mașină să-mi dea curent. Singurul neajuns din chestia asta a fost că neavând cu ce să plec, cum fusese plănuit, abia după premierea mult întârziată s-a putut ocupa Dan de mașina mea și am ajuns la hostel aproape de 10 seara. Duș, ceva hidratare, puțin internet și m-a prins ora unu noaptea, bagajul nefăcut, mașina parcată cam la 7 minute distanță din cauza unor idioți care au blocat 5 locuri de parcare de lângă hostel pentru că domniile lor și-au pus mașinile paralel, nu perpendicular cu drumul …. deci mi-era destul de clar că în acest context nu voi mai avea chef să mă trezesc și duminică înainte de 7, să fac bagajul, să iau micul dejun, să pun totul în mașină și să pornesc spre locul de start. O altă chestie care mi-a rănit puțin motivația a fost faza cu abordarea premierii (eu personal nu eram implicată în premiere, dar asta nu înseamnă că nu apăr niște principii ale altora, situația e descrisă mai sus la punctul 9) și poate că nici canicula nu era tocmai un element încurajator. Așa că d-aia stau acum la umbră – mi-am pus și șosețele, e răcoare și liniște – și analizez.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

POSTS

clicks

  • 4,286 visits
July 2012
M T W T F S S
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

I'm just starting out; leave me a comment or a like :)

Top Clicks

  • None

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 88 other subscribers
The Big Day29/11/2012
The big day is here.
%d bloggers like this: