Eseu de motivare – proba de admitere la FJSC

2

01/01/2010 by Ironman Coach

Facultatea de Jurnalism şsi Comunicare – oare de ce?
 

A fi jurnalist este, probabil, visul oricărui suflet rebel. Ca mine. Dar nu am făcut jurnalism. Am rămas doar cu melancolia asupra termenului în sine, asupra felului în care este perceput şi acceptat un jurnalist. Sună bine, de regulă. Desigur, depinde pe ce segment te axezi, căci şi cei care scriu în reviste de scandal sunt numiţi tot jurnalişti. Nu sunt eu în măsură să dau un verdict legat de faptul că ar fi, într-adevăr jurnalişti sau pseudo-jurnalişti.

În urmă cu câţiva ani (probabil vreo zece), m-am consolat sau am încercat să îmi găsesc o serie de scuze asupra faptului că nu studiasem pentru a deveni jurnalist, încercând să combin rebelul meu suflet dornic de călătorii cu pasiunea pentru scris şi cercetat, analizat. Ar fi fost idealul în viaţa mea. Dar …. probabil nu a fost să fie. Consolarea consta în faptul că nu am tupeul necesar pentru exercitarea unei astfel de profesiuni, nu sunt tipul omului care, odată dat afară pe uşă, el să intre pe geam. Sau pe hornul sobei!

Deci, în sufletul meu rebel am renunţat oarecum la jurnalism. Deşi nu sunt sigură, idei îmi mai flutură mie prin creier, că doar sângele apă nu se face, nu?

Acum motivaţia de a urma această facultate în mod special, şi care m-a determinat pe ultima sută de metri să intru pe internet şi să dau un motor de căutare, se referă la cealaltă identitate a facultăţii, denumită “comunicare”.

În timpul meu liber (fie că îl am, fie că mi-l creez) scriu. De fiecare dată când mi se întâmplă ceva, eu scriu! Fie că e ceva sublim, bun, frumos, fie că este ceva care mă aduce la exasperare, mă enervează şi îmi dă existenţa peste cap pentru o oră, o zi, o săptămână sau o lună! Cred că, în decursul anilor, am executat măcar vreo tonă de „maculatură“ scrisă de mine sub diverse forme. Noroc cu computerele acestea, de poţi scrie şi salva la infinit, altfel distrugeam pădurile şi nu mai aveam oxigen şi murea omenirea din cauza necesităţii de hârtie pe care să mă descarc eu, nu?

Ei bine, am scris despre expediţii prin sălbăticie, despre competiţii sportive la care am participat, despre lucruri frumoase şi urâte, despre trăiri şi sentimente, despre ploaie, despre prieteni şi prietenii, despre propria-mi filosofie asupra vieţii. Cel mai mult îmi plac relatările libere despre călătoriile pe care le-am făcut şi le mai fac, prin locuri unde nu a ajuns nici măcar un individ dintre cei cunoscuţi de mine în ultimii 20 de ani. Multe dintre aceste scrieri le-am trimis şi prietenilor şi mereu primesc mustrarea că de ce nu public o carte (??)

Un alt aspect al existenţei mele, care mai mult ca sigur mă trage şi atrage spre dorinţa de a studia aprofundat nuanţele si necunoscutele comunicării limbajului uman și, desigur, ale limbii române, are direct de-a face cu abilitatea sau mai puţin talentata capacitate generală de comunicare. Comunicare directă. Tipul acela de comunicare zilnică, de rutină, care ne caracterizează relaţionarea cu toţi ceilalţi din jurul nostru. Tipul acela de comunicare sau, mai bine zis, lipsă a comunicării în timp util și cu termenii potriviți, care duce la surparea de mari concerne, la divorțuri, la despărțiri, la concedieri, demisii explozive, interpretări nedorite și neînțelese.

Am trăit și în altă țară câțiva ani, am mereu contact cu alte nații, alte culturi. Am nenumărate exemple, atât din sfera privată, cât mai ales din cea legată de activitatea profesională, prin care aș putea argumenta că în România oamenii au o mare și alarmantă problemă generală legată de comunicare. De comunicare verbală, pe de o parte, dar durerea fantastică stă în lipsa comunicării scrise. De unde pornesc tot felul de conflicte, neînțelegeri și chiar probleme care, din interiorul unei companii, răsuflă și spre exterior, spre clienți, conducând la consecințe negândite inițial.

Citeam de curând într-o carte intitulată ”manâncă, roagă-te, iubește” de Elisabeth Gilbert (editura Humanitas) o idee trăznită, dar interesantă. Cum că fiecărui oraș din lume îi aparține un cuvânt, de regulă un verb. Extrapolând puțin, în supărarea mea legată de lipsa comunicării și de incapacitatea mea de a înțelege acest fenomen – pe care, chiar dacă greșesc, îl percep ca fiind foarte românesc, din păcate -, mă gândeam că ar trebui să dăm secolului în care trăim, deceniului X, un cuvânt care să caracterizeze perioada respectivă. Sau o expresie. S-ar potrivi “lipsa comunicării” în viața cotidiană și consecințele acestui fapt – ar fi oare oportun, ar determina schimbări?

Comunicarea este probabil un termen nou pentru români, după 1989. Aveam 22 de ani atunci în decembrie 89, până atunci parcă nici nu era necesară comunicarea, în sensul perceput acum. Paradoxul este cu atât mai mare cu cât dispunem, într-o epocă a vitezei și permanentei ”revoluții tehnice”, de mijloace de comunicare cu viteză instantanee și nici măcar atunci nu știm sa le utilizăm și să le exploatăm în folosul nostru, în avantajul nostru, în armonizarea, eficientizarea și buna relaționare a oamenilor, sarcinilor, evenimentelor. Românul pur și simplu nu că nu are o cultură a comunicării în sensul ei constructiv, dar o refuză cu mare încăpățânare! Este ceea ce mă uimește cu fiecare nou proiect de care mă ocup, cu fiecare nouă firmă și nouă persoană cu care interacționez. Este atât de greu să înțeleagă toată lumea necesitatea și beneficiile acelui feed-back, acelui răspuns solicitat indirect sau direct în cadrul unui mesaj scris? Probabil că pentru români este imposibil.

Ei bine, acest lucru mă revoltă de multe ori și vreau să încerc să schimb ceva. Și pentru asta am nevoie să studiez fenomenul comunicării. Și nu numai pentru asta, ci pentru mine, pentru sufletul meu, pentru dorința mea de a publica, indiferent că va fi vorba de o autobiografie, de beletristică sau de studii pe subiecte date.

Anca Moraru, 17 iulie 2009

2 thoughts on “Eseu de motivare – proba de admitere la FJSC

  1. Mada, din câte știu eu, admiterea s-a încheiat de multișor, peste 3 săptămâni începe anul universitar 🙂 Eseul a fost evaluat cu nota 7. Sincer, nu cunosc criteriile de notare. Intră pe Facebook și găsești profilul FJSC, încearcă acolo să întrebi, sunt destui activi prin forum 🙂 și poate știu mai multe ca mine.

  2. Mada says:

    Si cum a fost evaluat eseul? 🙂 Dau si eu admiterea anul acesta si as vrea sa stiu care sunt criteriile de notare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

POSTS

clicks

  • 4,286 visits
January 2010
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

I'm just starting out; leave me a comment or a like :)

Top Clicks

  • None

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 88 other subscribers
The Big Day29/11/2012
The big day is here.
%d bloggers like this: